În plimbare la Zoo Băneasa

Cum ieri a fost o zi superbă și numai bună de plimbat am plecat spre Grădina Zoologică din Băneasa să vedem dacă s-a mai îmbunătățit ceva de la ultima vizită de acum câțiva ani.

Ultima zi la Spotlight, București

Aseară a fost ultima zi a spectacolului de lumini - spotlight -  organizat în București de către Primăria Capitalei în parteneriat cu ARCUB.

Nu puteam să lipsim de la acest eveniment frumos de altfel, așa că, aseară, am pornit în plimbare tocmai din Piața Victoriei pe calea cu același nume să vedem ce ne-a pregătit dl. primar :))).

Calea Victoriei era mai aglomerată ca de obicei, trecem frumos pe lângă Muzeul George Enescu, Muzeul Colecțiilor de Artă însă totul era la locul lui și cât se poate de normal. Nebunia începe de la Biblioteca Centrală Universitară care era frumos colorată iar alături de ea un norișor luminat de ploaie :).


Ne continuăm drumul și ajungem spre Parcul Kretzulescu  unde în partea dreaptă pe gardul Muzeului de Artă putem admira o frumoasă expoziție ad-hoc de fotografie iar în parc un spectacol de lumini și muzică: baloane cu heliu sunt luminate de leduri care se aprind sau se sting pe ritmul muzicii.

Mergem mai departe, dăm de Teatrul Odeon luminat 3D și încercăm să o luăm spre Cercul Militar însă aglomerația este insuportabilă. Mergem mai departe și descoperim Palatul CEC-ului și Muzeul de Istorie la fel de colorat luminate.



Totul culminează cu hidro-holograma de pe Dâmbovița din Piața Națiunilor Unite. Un vas realizat din jeturi de apă se conturează timid spre mirarea multor cură-cască.

Traseul se încheie aici, a fost frumos așa că așteptăm mai multe evenimente de acest gen :).

Vă doresc o duminică frumoasă de care să vă bucurați îndelung!

Londra regală - Palatul Buckingham

Cea mai cunoscută reședință din Londra și un reper britanic, Palatul Buckingham a fost inițial reședința municipală a primului duce de Buckingham, în 1705. În 1825 vila inițială a fost transformată într-un somptuos palat, primul ocupant al acestuia fiind regina Victoria în 1837. Palatul este în prezent reședința reginei iar sălile de recepție sunt deschise publicului în timpul verii la fel ca multe alte parcuri și grădini regale din Londra.


Iată câteva dintre atracțiile palatului pe care trebuie să le ramarcați dacă ajungeți aici:

1. Schimbarea gărzii

În fiecare zi la 11.30, gărzile palatului cu uniforme roșii și căciuli înalte din blană de urs se schimbă oferind turiștilor un spectacol aparte. Gărzile mărșăluiesc de la palat până la Wellington Barracks din apropiere pe cai sau pedestru.

2. Balconul

În anumite ocazii speciale, regina și ceilalți membri ai familiei ies în balcon pentru a saluta mulțimea adunată în fața palatului

3. Galeria reginei

Galeria expune prin rotație mai multe capodopere ce fac parte din colecția regală inclusiv lucrări de Leonardo da Vinci.

4. Scara monumentală

Intrarea Ambasadorilor duce în holul principal. De aici, pe o o magnifică scară interioară, cu balustrade aurite, se ajunge la etajul 1, unde se află sălile de recepție.

5. Sala tronului

Aici sunt expuse tronurile folosite la încoronarea reginei Elisabeta și a prințului Filip.

6. Galeria Portretelor

Una dintre cele mai mari săli din palat, galeria are o boltă de sticlă și conține numeroase picturi din colecția regală, inclusiv tablouri de Rembrandt și Rubens.

7. Marea Sală de Bal

Aici se țin banchetele în onoarea șefilor de stat. Cel mai strălucitor eveniment al anului are loc în noiembrie, când 1200 de membri ai corpului diplomatic sosesc în ținute de gală.

8. Grajdurile regale

Adăpostind caii ce trag caleașca regală acestea sunt cele mai bune grajduri din Marea Britanie. În colecția de trăsuri și calești se află și Marea Caleașcă de Aur construită în 1760.

Vacanță în Maroc - partea a II - a
cu Ina Iovițoiu

---

Sunt Ina, am 27 de ani și dacă ar fi să fac un singur lucru pentru tot restul vieții mele, aș alege fără ezitare să călătoresc. Oriunde, oricând. Am avut până în prezent oportunitatea de a vizita numeroase destinații în peste 10 țări europene, în interes profesional sau în concedii și consider că fiecare călătorie este o sursă de inspirație, o experiență ce-și lasă amprenta asupra mea și mă îmbogățește sufletește.

---

Vacanță în Maroc - partea I
cu Ina Iovițoiu

---

Sunt Ina, am 27 de ani și dacă ar fi să fac un singur lucru pentru tot restul vieții mele, aș alege fără ezitare să călătoresc. Oriunde, oricând. Am avut până în prezent oportunitatea de a vizita numeroase destinații în peste 10 țări europene, în interes profesional sau în concedii și consider că fiecare călătorie este o sursă de inspirație, o experiență ce-și lasă amprenta asupra mea și mă îmbogățește sufletește.

---

Când s-a ivit ocazia de a ne îmbarca în avionul Ryan Air cu destinația Maroc la sfârșit de ianuarie, nu am stat pe gânduri. Era prima oară când pășeam pe tărâm african și anticipam o mulțime de experiențe inedite.

Prima a fost zborul în sine, de la Milano, unde am făcut o escală de câteva ore, spre Marrakesh. Echipajul de bord a servit doritorilor kebab în lipie, iar prețul articolelor dutty-free ce se vindeau în avion era negociabil. Începeam să simțim atmosfera de bazar încă dinainte de aterizarea pe aeroportul internațional Menara, care ne-a impresionat prin arhitectura lui modernă, dar cu puternice influențe tradiționale arăbești.

Formalitățile de intrare în țară sunt anevoioase; încă din avion a trebuit să completăm un formular cu date personale (inclusiv ocupația profesională) ce urmau să fie introduse manual într-o bază de date de către funcționarii de la ghișee pentru acordarea vizei.

Ne-am cazat la Riyad Atlas din Marrakesh, aduși de șoferul Azis, alături de care urma să străbatem țara în lung și-n lat, începând de a doua zi, când era planificată excursia în deșert. Camerele sunt curate, dar răcoroase; nu există sisteme de încălzire în afară de aerul condiționat, deoarece o astfel de investiție nu este justificată având în vedere iernile marocane, scurte și călduroase.


În seara respectivă am luat pulsul Medinei, piața centrală a orașului vechi, animată zilnic, ca la un semnal, după apusul soarelui de vânzători ambulanți de fructe confiate și suc de portocale, saltimbanci temerari, actori stradali, dresori de cobre și artiste ce fac tatuaje cu henna.

Este mai dificilă imortalizarea acestor detalii în fotografii, deoarece la cea mai mică intenție de a mânui aparatul foto protagoniștii se apropie hotărât și insistă, aproape agresiv, să-i răsplătim. Nu avem scăpare, din păcate, deci plătim câțiva dirhami din loc în loc și ne obișnuim cu acest statut pe care-l are turistul în Maroc.


Tarabagiii pregătesc chiar acolo, alături de această forfotă nesfârșită a turiștilor și localnicilor pui, pește sau fructe de mare cu garnituri tradiționale de legume înmiresmate de condimente specifice, precum șofran sau coriandru. Delicioasele arome împânzesc piața și ne îmbie să ședem la o masă ambulantă pentru o tajine (tocăniță de legume, cu pui sau pește, gătită la foc mic) sau kofta (chifteluțe de miel) pregătite chiar sub ochii noștri.


Surpriza serii sunt deserturile: ne așteptam la foietaje și cataifuri în stil arăbesc, în schimb, oferta este de fondante, ciocolate și creme fine, à la cuisine française. În fond, Marocul a fost colonie franceză până în anul 1956, acest lucru se reflectă și în limba oficială (alături de arabă) și cultură (au scriitori de limbă franceză, festivaluri de muzică jazz etc).

Dis-de-dimineață pornim spre est, traversând munții Atlas, cu scopul de a ajunge a doua zi la Merzouga, spre granița cu Algeria, unde începe timid deșertul Sahara, cu ergul Chebbi.

Prima zi este în totalitate pe drum, de aceea oprim des pentru a vizita diferite puncte de interes aflate pe traseu.
Mai întâi o cooperativă de ulei de argan, unde ni se explică procedeul tradițional de culegere, decojire și presare la rece a acestor fructe pentru a obține produse cu diferite întrebuințări în cosmetică, alimentație, zootehnie. Și caprele sunt mari amatoare de fructe de argan.


O țesătorie tradițională de covoare, unde femeile berbere se reunesc sub forma unei cooperative și lucrează manual covoare specific marocane, din păr de cămilă și fibre vopsite natural în culori vii și strălucitoare. Munca este migăloasă, de aceea covoarele sunt scumpe, pentru unele dintre ele se negociază în jos pornind chiar de la 8000 de dirhami (~800 EUR).


Un sat berber fortificat (ksar) datând din secoulul XVII , patrimoniu UNESCO, celebru pentru filmările cinematografice care au avut loc aici, la Ait Benhaddou din provincia Ouarzazate, printre care: Gladiatorul, Printul Persiei, Mumia, Regatul Cerurilor, Oedip Rege, Alexandru, etc. Cu această ocazie am aflat ca Russel Crowe, protagonistul din Gladiatorul, nu este deloc fițos, fiind unul din puținii actori care a interactionat cu localnicii și s-a arătat interesat de cultura lor; drept urmare, în multe case berbere apar postere și poze cu el.


După această zi plină înnoptăm în defileul spectaculos Gorges du Dades de unde pornim din nou la prima oră spre deșert.

Spre asfințit încep să se zărească dunele, pe măsură ce ne apropiem de Merzouga, însă înainte de a ne urca pe camile ne echipăm în stil berber: eșarfe tradițional marocane pe care învățăm să le înfășurăm în turban de la șoferul nostru, Azis. Caravana călătorește aproximativ o oră prin nisipul roșiatic și suntem absolut fascinați de peisajul inedit.


La baza unei dune înalte de 50 de metri ne asteaptă tabara berberă, unde gazdele noastre ne-au pregătit o ședere confortabilă în corturi captușite cu paturi de lână (întrucât noaptea temperatura urma să coboare până la zero grade), masa tradițională formată dintr-o uriașă tajine de pui aburindă, pâine scoasa pe loc din vatră și fructe proaspete. Bem ceai de mentă și fumăm narghilea sub cerul împestrițat de stele în lipsa poluării luminoase și ne strângem apoi în jurul unui foc de tabără pentru un program artistic hipnotizant. Berberii cântă melodii tradiționale Gnawa la tobe, tamburine și castagnete de fier (krakebs) și dansează ca într-o transă, ca într-un ritual de rugăciune sau chemare a zeilor, cu ritm repetitiv și voci puternice care străpungeau bezna deșertului.