Viena - 10 locuri de vizitat

Edificii impunătoare, catedrale și palate înconjurate de grădini superbe reprezintă punctele de atracție ale Vienei, oraș din care tocmai ne-am întors. Învăluiți de farmecul și atmosfera specifică voi încerca  să vă istorisesc câte ceva despre 10 locuri pe care le-am vizitat și în care ne-am simțit minunat.

1. Stephansdom

Această catedrală gotică este unul dintre obiectivele care domină centrul Vienei și totodată cel mai frumos edificiu gotic al Austriei. Încărcată cu multe elemente decorative, vitralii și alte detalii această clădire nu are cum să nu-ți atragă atenția. De sus, din unul dintre turnurile sale se poate admira întregul oraș contra sumei de 5 euro.


2. Palatul Hofburg


Fostul palat imperial, cu multe aripi și curți interioare a avut întotdeauna importanță istorică. Interiorul său reflectă trecutul glorios al Austriei și este locul de desfășurare al marilor baluri.Poarta Elvețiană, Poarta lui Michael, Biblioteca Națională sunt doar câteva minunății arhitecturale ce fac parte din ansamblu.


3. Belvedere


Palatul Belvedere este un splendid palat în stil baroc cu întinse grădini franceze. Reședința de vară a prințului Eugen găzduiește acum Galeria Națională a Austriei unde puteți admira numeroase picturi faimoase ale pictorilor austrieci printre care și ”Sărutul” de Gustav Klimt aparținând mișcării Art Nouveau. Puteți să vă plimbați nestingheriți prin grădinile franceze ce desparte Belvedere Superior de Belvedere Inferior. Un bilet de intrare pentru vizitarea ambelor edificii costă 19 euro. Spre deosebire de Belvedere Superior, Belvedere Inferior adăpostește expoziții temporare.


4. Karlsplatz și Karlskirche

Construită la începutul secolului al XVIII - lea Karlskirche, această biserică superbă în stil baroc are două coloane distincte și o cupolă impresionantă care domină Karlsplatz. Puteți petrece câteva ore admirând biserica stând pe o băncuță din parcul ce o înconjoară.


5. Staatsoper

Opera de stat din Viena atrage melomani din toate colțurile lumii. Exteriorul, statuile din bronz, fântânile, toate contribuie la petrecerea unei seri de neuitat învăluiți de muzica clasică.


6. Cartierul Muzeelor

Vechile grajduri imperiale au fost transformate în complex de muzee expunând printre altele și colecții de artă contemporană. În inima orașului, Cartierul Muzeelor este una dintre marile atracții ale Vienei, unde tinerii se adună în cafenelele moderne și în zonele verzi liniștite.


7. Secession

Clădirea Secession reprezintă un simbol îndrăgit al perioadei artistice de înflorire. Simplă, albă este un edificiu încântător în stil Art Nouveau ce reflectă idealurile mișcării de puritate și funcționalism.


8. Hundertwasserhaus

Această clădire cu turnuri ca de moschee, acoperiș verde și o fațadă multicoloră este unul dintre cele mai vizitate locuri ale orașului. Astăzi, aproape 200 de persoane locuiesc în 50 de apartamente decorate diferit. Plantele din balcoane precum și grădinile de pe acoperiș aduc natura mai aproape de locatari.

9. Palatul Schönbrunn


Palatul Schönbrunn este pe departe cel mai frumos loc pe care l-am vizitat în Viena. Vechea reședință de vară a familiei imperiale habsburgice este astăzi un palat impresionant, cu grădini baroce și cu o mare grădină zoologică - cea mai veche din lume. 


10. Prater

Fostele terenuri de vânătoare imperiale au devenit astăzi un parc întins. În interiorul său se află un pavilion pentru distracții, două piste de curse și Wurstelprater, un parc de distracții faimos pentru roata sa gigantică, Riesenrad. 

Mănăstirea Hurezi

Eram datoare să vă povestesc cum a fost la Horezu, ultima oprire din excursia noastră: Mănastirea Curtea de Argeș - Cetatea Poienari - Barajul Vidraru - Mănăstirea Horezu.





Am plecat duminică dimineață spre ultima noastră oprire pe un drum plin de serpentine care a durat mai mult de două ore. Credeam că nu mai ajungem însă pe la orele prânzului descoperim mănăstirea.Se spune că este cea mai de seamă ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu.
Puțin dezamagiți că mănăstirea se afla în renovare ne-am plimbat prin grădini și ne-am întors la mașină pentru a ne întoarce în București. La plecare nu am rezistat tentației să nu admirăm ceramica de Horezu de la câțiva comercianți autohtoni dar și să ne facem provizii de șerbet și dulceață.



Experiența noastră aici a fost una fugitivă însă, STIAȚI CĂ?

”Denumirea actuală provine de la numele de "ciuhurez", pasăre asemănătoare bufniței care populează pădurile din jur. Numele de Hurezi a aparținut inițial actualei localități, pe valea râului cu același nume, despre care se fac mentiuni documentare în secolul XV-lea.

Târgul ceramicii românești la Horezu este organizat începând cu anul 1971. Cocoșul de Hurez, ca motiv popular, este simbolul depresiunii Horezu și reprezintă trezirea la viață a țăranului român.”

Un articol fain, recomandat de prietena noastră Daniela, care oferă o imagine frumoasă zonei poate fi vizualizat aici.



Legături utile:

[1] http://www.orasul-horezu.ro/home
[2] http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Hurezi

De la Poienari la Vidraru

În ultimele articole v-am povestit cum a fost la Mănastirea Curtea de Argeș și la Cetatea Poienari. Acum a venit rândul să vă povestesc cum am petrecut la Vidraru. Doar 9 kilometri desparte Cetatea Poienari de Barajul Vidraru, care a fost cea de-a treia oprire dar și ultima pe ziua de sâmbătă.


Am ajuns repede deși nu prea poți să mergi cu viteză din cauza curbelor multiple dar și a pietrișului de pe carosabil care sare și lovește portierele mașinii. Am parcat până în intrarea în tunel deoarece era multă agitație dincolo și am luat-o apoi la pas. Lume multă și agitație pe măsură. Peisajele la fel de frumoase ca la Cetatea Poienari, poate chiar mai frumoase deoarece lacul, cerul și munții se contopeau frumos la orizont.



Ca să nu ne pierdem antrenamentul la urcat scări am mers sus la Monumentul Electricității sau Statuia lui Prometeu care a fost realizată de sculptorul Constantin Popovici(1938 – 1995) în anul 1965 și îl înfățisează pe Prometeu cu fulgerul în mână, ca simbol al electricității. În drumul nostru ne-am făcut și un mic prieten maroniu și tare fâșneț - o șopârlă iar când am ajuns sus respirația ni s-a luat; nu știu dacă de la urcuș sau de la priveliștea minunată din fața ochilor. De aici, de sus peisajele sunt cele mai faine.


Ca să ne mai relaxăm puțin am optat să ne plimbăm cu barca pe lac. Contra sumei de 10 ron/persoană poți beneficia de o plimbare de o jumătate de oră pe lacul de acumulare Vidraru și poți să te desprinzi de agitația de la mal. Acolo, în larg, se aude doar clipocitul apei și șuieratul vântului.


Pentru cei care sunteți interesați de mai mult găsiți mai jos câteva detalii tehnice legate de baraj pe care le-am preluat de pe wikipedia.

”Lacul Vidraru este un lac de acumulare, creat în anul 1965 în județul Argeș, pe râul Argeș, pentru producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor. De asemenea, lacul și instalațiile adiacente sunt folosite pentru recreere, turism și sporturi.
Situat între Munții Frunții și Masivul Ghițu, lacul adună apele râurilor Capra, Buda și ale câtorva afluenți direcți (Râul Doamnei, Cernatul și Vâlsanul, Topologul, râul Valea lui Stan și Limpedea), cu un debit total de cca 5,5 m3/s.
Suprafața totală a lacului este de 893 ha, lungimea de 10,3 km, lațimea maximă de 2,2 km în zona Valea Lupului – Călugărița și o circumferință de 28 km.
Adâncimea maximă a apei este de 155 m lânga barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime la coronament de 307 metri. Volumul apei este de 465 milioane mł. Nivelul normal de retenție este de 830,00 metri deasupra nivelului mării (mdM).
Construirea barajului Vidraru a durat cinci ani și jumătate începând în anul 1960. Pentru această realizare au fost necesare 42 km de tunel subteran, au fost excavate 1.768.000 de m3 de rocă, din care aproximativ 1 milion în subteran, s-au turnat 930.000 m3 de beton din care 400.000 de m3 în subteran și, de asemenea, au fost instalate 6300 de tone de echipament electromecanic.
La data de finalizare acesta s-a situat, măsurat la înălțime, aproximativ pe locul 8 în Europa și pe locul al 20-lea în lume.”

Am petrecut câteva ore la Vidraru, apoi după o zi plină ne-am întors și ne-am cazat la Vila Deea unde am întâlnit niște proprietari foarte amabili. Camerele au fost curate și dotate corespunzător, deci vă recomand cu încredere să înnoptați aici. Vila este situată cam la 2 km de Cetatea Poienari, la stradă iar din curte se vede în depărtare cetatea cu al ei steag fluturând în vânt. Tariful a fost de 80 de ron/noapte. În încheiere vă recomand să priviți seara cerul care vă va oferi un spectacol înstelat :).

Cam atât din această locație, următoarea zi am fost la Mănăstirea Horezu despre care vom povesti în curând :).

Dacă v-a plăcut articolul nu uitați să-l împărtășiți cu cei dragi pe Facebook sau alte canale de socializare.

Cetatea Poienari - peisaje superbe la înălțime

Așa cum vă spuneam și în articolul trecut în excursia noastră de weekend cea de-a doua oprire a fost pe Transfăgărășan la Cetatea Poienari.

Este prima dată când ajung aici; mă documentasem în prealabil despre cetate și despre ce mai putem vizita în zonă, auzisem și de multitudinea de trepte pe care ar trebui să le urcăm dar nimic părea că nu ne poate împiedica în expediția noastră. Așa că am pornit de la Curtea de Argeș încrezători spre Cetatea lui Vlad Țepeș. Nu am făcut mult, cam jumătate de oră și am ajuns.

--- Cetatea Poienari ---

Pentru că cetatea se înălța falnică și veghea întreaga vale iar drumul până la ea nu părea prea prietenos am decis să începem cu pauza de prânz. Am servit masa la  restaurantul ”La Cetate” care este la poalele urcușului. Mâncarea a fost bună, însă se putea și mai bine. Opțiuni prea multe pentru masă nu sunt în zonă așa că a trebuit să ne mulțumim cu ce am găsit aici.

După ce am prins puteri am început să urcăm cele 1480 de trepte prin pădure. Nu vă spun că după primele 100 eram terminați așa că vă sfătuiesc să aveți apă cu voi și mai multe straturi de haine pentru că pe drum vă vor fi de folos. Urcăm, urcăm și iar urcăm însă nici urmă de cetate. Oamenii care coborau erau sprinteni, ne consola astfel și pe noi gândul că la coborâre va fi mult mai ușor. Toată drumeția a durat aproximativ 45 de minute - o oră. Drumul a fost presărat cu indicii despre numărul scărilor parcurse și cu legende despre cetate și Vlad Țepeș.
 

--- Legendele Cetății Poienari ---

Uff, în sfârșit am ajuns. Trecem de poarta principală unde ne așteaptă un străjer să ne taxeze. Prețul biletului este doar 5 lei iar programul este între 9.00 și 18.00.  Fotografii profesioniști sunt nevoiți să achite o taxă de 100 ron/oră însă noi, cei amatori suntem iertați :).

Mai urcăm niște trepte și suntem întâmpinați de doi oameni trași în țeapă dar și de o ghilotină uriașă. Se pare că așa își întâmpina Vlad Țepeș dușmanii însă pe noi ne-a considerat prieteni și am scăpat :).
Peisajele de aici, de sus, sunt superbe, se vede toată valea și drumul șerpuind printre codri. Senzația pe care am avut-o (asta după ce mi-am tras sufletul după urcușul celor 1480 de trepte) a fost una de eliberare, de libertate, parcă eram singură acolo, deasupra tuturor.



Am petrecut ceva timp explorând fiecare colțișor al cetății și după ce am fost pe deplini satisfăcuți și siguri că nu a mai rămas nimic de văzut am coborât rapid.

De aici am plecat mai departe spre Barajul Vidraru, oprire despre care vom povesti în articolul următor.

Dacă v-a plăcut articolul împărtășiți-l cu cei dragi pe Facebook sau alte canale de socializare.

Pe curând!

Mănăstirea Curtea de Argeș

Weekend-ul trecut am fost într-o mică escapadă prin țară și aș vrea să vă povestesc ce am vizitat și ce ne-a plăcut cel mai mult. Pentru că am avut la dispoziție doar două zile traseul a fost următorul: București - Manăstirea Curtea de Argeș - Cetatea Poienari - Barajul Vidraru - Mănastirea Horezu - București.