Train Delivery: Artă urbană în Gara de Nord

După o plimbare matinală cu bicicletele prin Herăstrău am decis să dăm o fugă până la Gara de Nord unde auzisem de la știri că va fi Train Delivery, un eveniment urban-feroviar care va transforma linia 14 într-un loc al iubitorilor de artă modernă, muzică, filme dar și trenuri. Train Delivery vine în continuarea evenimentului Street Delivery și s-a desfășurat de pe data de 25 iulie până astăzi, așa că dacă sunteți curioși puteți încă să mai mergeți.

Garnituri de tren deschise spre vizitare publicului, expoziție de fotografii sau pictură, graffiti pe vagoane de tren și artiști urbani care transformă un vagon într-o operă de artă modernă, toate le veți găsi aici, la Train Delivery. Atmosfera urbană dar boemă vă va surprinde și totodată vă va încânta. Am surprins câteva momente mai jos așa că las imaginile să vă convingă să mergeți sau nu.

Domeniul Știrbei

La doar 20 de km de București, în Buftea se află Palatul Știrbei pe care l-am descoperit anul trecut atunci când îmi cautam restaurant pentru nuntă :). După vreo 30-40 de minute ajungem aici cu gândul să vedem sala pentru evenimente, însă pentru că am fost impresionați de cadrul natural am zăbovit vreo câteva ore. O după-amiază însorită de noiembrie părea că vrea să ne dezvăluie câte ceva din vastul domeniu al lui Barbu Dimitrie Știrbei.
Încă de la întrare am fost impresionată de liniștea și sălbăticia locului. Deși aici se țin diverse evenimente zona a putut să-și păstreze totuși din aerul anilor trecuți.
Înaintăm tăcuți și înmărmuriți pe aleea ce părea că duce la palat, după câțiva pași vedem printre frunziș o clădire măreață cu detalii arhitectonice specifice sec XIX, era Palatul Știrbei.

--- Palatul Știrbei ---

Înconjurând clădirea descoperim un pod de lemn ce se întindea agale peste lacul de lângă palat, un lac artificial. Rățuște sălbatice înotau vesele prin lac iar salcii bătrâne își odihneau ramurile la marginea acestuia. Un indicator timid ne spunea că dacă ne continuăm plimbarea vom găsi Capela Sfânta Treime, o construcție mică dar cochetă în stil neogotic. Deși necesită renovări masive pe interior, exteriorul clădirii este spectaculos.

--- Capela Sf. Treime ---

Altă atracție însă nu la fel de frumoasă este Castelul de Apă care a fost realizat pentru înmagazinarea apei necesare domeniului familiei Știrbei.

--- Palatul Știrbei ---

Un motiv bun ca să mergeți aici și să împușcați doi iepuri dintr-o lovitură este Festivalul Summer Well.

O seară liniștită vă doresc :).

Bușteni: Castelul Cantacuzino

Bătrâna iarnă s-a instalat pe deplin la noi în țară și nu prea dă semne că ar vrea să plece. Acest lucru m-a făcut să îmi amintesc de o excursie la Bușteni. Citisem pe internet că s-a deschis spre vizitare un castel în Bușteni așa că nu mi-a luat mult să mă hotărăsc să vin aici.

--- Castelul Cantacuzino ---

Castelul Cantacuzino din Bușteni este situat în cartierul Zamora, pe strada cu același nume. Clădirea castelului, ale cărei lucrări de construcție au fost finalizate în 1911, a fost realizată de arhitectul Grigore Cerchez la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino.

Clădirea a aparținut familiei Cantacuzino până la naționalizarea din 1948, devenind apoi un sanatoriu al Ministerului de Interne. Acum clădirea a fost transformată în muzeu și este deschisă publicului spre vizitare. Orarul de vizitare este L-J 10.00-19.00 iar V-D 10.00-20.00. Biletul de intrare este 23 de lei și include vizită cu ghid.

--- Castelul Cantacuzino ---

--- Vedere asupra Bucegilor de la Castelul Cantacuzino ---

--- Fațadă a castelului ---

Ansamblul castelului este format din patru corpuri. Pavilionul central are o suprafață la sol de 1.200,30 m2 și 3.148,02 m2 în total (demisol, parter și etaj) și este construit dintr-o fundație de beton, pereți de piatră cioplită și acoperiș din țiglă. Pavilion de serviciu are parter și etaj, pentru o suprafață totală de 403,80 m2. Vila administrativă are un singur nivel, de 114,41 m2. Al patrulea corp îl reprezintă capela.

În pavilionul central se găsește o colecție de heraldică reprezentând blazoanele familiilor înrudite prin alianță cu familia Cantacuzino, precum și portrete ale membrilor familiei din ramura munteană. Castelul a fost amenajat cu vitralii, plafoane cu grinzi pictate, balustrade din lemn, piatră sau fier forjat, șeminee cu piatră albă și ornamente din mozaic.

--- Vedere asupra Bucegilor de la Castelul Cantacuzino ---

--- Interior ---

--- Vitralii ---

--- Blazon ---

Dacă aveți mai mult timp la dispoziție puteți urca cu telecabina pe platoul Bucegilor până la Babe și Sfinx. Orarul este vara zilnic de la 7.30 la 17.45 și iarna de la 8.30 la 15.45 iar un bilet urcare-coborâre costă 68 de lei.

--- Babele ---

Originea numelui Sfinxului este datorată asemănării sale cu un cap uman, mai exact cu asemănărea Sfinxului Egiptean, formarea lui fiind datorată eroziunii eoliene (vântului). Format dintr-ul bloc mare de piatră ce a căpătat forma de astăzi într-un timp foarte îndelungat, Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Bucegi măsoara 8 metri în înălțime și 12 metri în lățime.

--- Sfinxul ---

--- Platoul Bucegilor ---

--- Bucegi ---

Dacă sunteți amatori de trasee montane puteți să mergeți până la Crucea Caraiman, Peștera Dâmbovicioara, Piatra Arsă etc.

--- Platoul Bucegilor ---

Vă recomand cu drag să mergeți aici fie vară, fie iarnă deoarece peisajele sunt foarte frumoase.

Surse:
http://muntii-bucegi.ro/
http://www.cantacuzinocastle.com/

Muzeul Satului: Să ne întoarcem la origini

O dimineață frumoasă de duminică în care soarele ardea cu putere mi-a îndrumat pașii spre Muzeul Satului, convinsă fiind de faptul că nu voi găsi prea multă agitație aici. La intrarea în muzeu găsim totuși două autocare mari iar două grupuri de turiști greci și spanioli admirau deja casele vechi și erau dornici să ne cunoască tradițiile și obiceiurile.

Depărtându-ne de grupurile gălăgioase ne-a atras atenția o alee pitorească cu flori de sezon ce ducea la Biserica Timișeni din județul Gorj. Aparținând cultului ortodox din cătunul Boncea, sat Timişeni, comuna Fărcăşeşti, judeţul Gorj, transferată în muzeu în anul 2002, biserica întregește tipologia monumentelor religioase din lemn, existente în Muzeul Satului. Biserica cu hramul Sfântul Nicolae este datată 1773, conform anului aflat pe icoanele împărătești, semnate de Mihai şi Gheorghe Zugravu, icoane care au fost lucrate după ridicarea construcţiei.

--- Biserica Timișeni, Gorj, 1773 ---

Vrând să ne ascundem de soarele puternic coborâm spre lac și intrăm în zona instalațiilor tradiționale  descoperind o piuă de haine.

Construite în primul sfert al secolului XX, piua de pănură („văiagă”) împreună cu vâltoarea („șteaza”), provin din satul Borlova, județul Caraș Severin.

Piua este o instalație caracteristică pentru zona subcarpatică a Banatului, aria de răspândire fiind pe Valea Cernei și Timișului, precum şi în Ținutul Pădurenilor din județul Hunedoara, parțial în Hațeg. Aparține unui tip aparte, cu maiele suspendate vertical, cu acționare verticală. Elementele componente ale mecanismului sunt: roata de lemn cu 12 cupe, fusul orizontal (axul) și două ciocane (maie). Construcția este din bârne cu acoperiș în patru ape cu învelitoare din șindrilă.

Vâltoarea face parte integrantă din ansamblul pivei şi are formă tronconică, cu baza mică scufundată în pământ. Este realizată din scânduri fixate una lângă alta pe fața interioară a doi „colaci” circulari, obținuți din obede: unul aflat jos, spre baza mică, iar celălalt, sus, spre baza mare. Apa intră cu viteză pe un jgheab așezat deasupra, imprimând țesăturilor introduse acolo o mișcare de rotire, ca la mașinile de spălat din zilele noastre.

--- Piuă de haine și vâltoare - Borlova, județul Caraș Severin ---

Ajungem la cherhanaua din Jurilovca, județul Tulcea ce ne oferă o priveliște splendidă asupra Parcului Herăstrău.

--- Parcul Herastrău ---

Urcăm puțin și dăm de o moară de vânt din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Mecanismul este similar morilor ce sunt acționate cu energie eoliană, formată din ax, patru aripi, o pereche de pietre de măcinat și o roată cu măsele. Întregul angrenaj se află într-o construcție de scânduri.

--- Moară de vânt Istria, Constanța ---

Rămânând tot în zona Dobrogei ajungem la o casă cu toate anexele gospodărești -  ansamblu construit în anul 1898- a fost adusă în muzeu în anul 1963 din comuna Jurilovca, localitate situată pe malul lacului Razim (Razelm). Cele 10 încăperi ale sale, cu funcții diferențiate, sunt dispuse în unghi drept, celelalte două laturi ale incintei fiind închise de un gard zidit din piatră. În spațiul interior astfel creat este amplasat cuptorul pentru gătit în timpul verii și cotețul de păsări.

--- Gospodărie 1898 Jurilovca, Tulcea ---

Descoperim apoi câteva bordeie ce îmi aduce aminte de fragmente din Moromeții de Marin Preda.

--- Interior bordei sec XIX Dolj ---

--- Bordei---

Ajungem la o altă bisericuță adusă de echipele profesorului Dimitrie Gusti în 1936, biserica din Dragomirești, județul Maramureș, care a fost construită în 1722, pe locul alteia arsă de tătari la 1717.

Încadrată tipologic bisericilor sală, cu un plan dreptunghiular, alungit spre est, terminat printr-o absidă cu cinci laturi, biserica din Dragomireşti este edificată din cununi de bârne, din lemn de molid, în conformitate cu specificul arhitecturii maramureşene. Meşterii dulgheri au utilizat în construcţia monumentului de cult aceleaşi tehnici constructive, prezente la casele şi anexele din gospodăria ţărănească, conferind astfel o excepţională unitate stilistică arhitecturii din zonă.

--- Biserica Dragomirești, Maramureș ---

Rămânem tot în zona Maramureșului unde admirăm porțile lor impunătoare și frumos sculptate cu motive tradiționale.

--- Poartă maramureșeană ---

 Suntem întâmpinați apoi de câteva expoziții de produse tradiționale și de câțiva meșteri locali.

--- Expoziție covoare tradiționale ---

Un meșter opincar tocmai își expune marfa lângă una dintre casele tradiționale pentru a ne aduce aminte cât de frumos este portul românesc.

--- Meșteri tradiționali ---

Mai multe detalii găsiți pe www.muzeul-satului.ro .

Vă doresc o după-amiază plăcută!

Grădina Botanică: alternativă la parcurile aglomerate din București

După o zi de stat la birou simți nevoia să ieși în natură și te rupi puțin de cotidian. Asta mi s-a întâmplat mie astăzi și încercând să caut un locșor în mult-aglomerata nostră capitală mi-am adus aminte că la mai puțin de 20 de minute de locul unde lucrez este Gradina Botanică "Dimitrie Brândză". Am fost de multe ori aici, în special primăvara, în weekend iar după prânz era destul de aglomerat. Acum (era ora 18.30) spre surprinderea mea era pustiu, ne-am întâlnit cu mai puțin de 10 persoane; ceea ce a fost perfect și exact ceea ce căutam.

Într-adevăr grădina nu este exploatată la maximum de cei care o gestionează și nu seamănă nici pe departe cu ce găsim în vest  însă este o alternativă bună la parcurile bucureștene care devin neîncăpătoare în zilele frumoase. Taxa de intrare de doar 5 ron îți permite să petreci câteva ore de relaxare printre flori și în mijlocul vegetației.


Încă de la intrare am fost întâmpinați de flori, unele pe trecute, altele proaspete și frumos parfumate iar printre arbuști și copaci bine ancorați se înălța falnică și totodată bătută de vreme statuia lui Dimitrie Brândză, medic, naturalist și botanist român, membru titular al Academiei Române. El este cel care a fondat Grădina Botanică din București, care astăzi îi poartă numele.





Hoinărind mai departe pe aleile rudimentare ajungem la ceea ce se numește grădina italiană. Zona este organizată în forme geometrice este localizată în imediata apropiere a Institutului Botanic, între doua alei cu castani impunători și platani tineri. Sectorul este reprezentat de un parter gazonat, de formă dreptunghiulară, prevăzut cu extremități rotunjite. În centrul grădinii italiene este situat un bazin, având de asemenea formă dreptunghiulară și fiind străjuit de o parte și de alta de forme globuloase mari. Prin caracteristicile construcției sale, bazinul oferă un spatiu optim de dezvoltare atât pentru unele specii de plante acvatice (Ceratophyllum demersum, Potamogeton sp., Nymphaea alba, Alisma plantago-aquatica), cat si palustre (Butomus umbellatus, Iris pseudacorus, Lythrum salicaria, Typha angustifolia, Sparganium ramosum, Mentha aquatica etc.). Prin amplasare, deschidere, eleganța indusă de geometria aranjamentelor vegetale, acest sector oferă vizitatorilor un loc de repaus plăcut și relaxant.



Trecând pe Aleea Lămâiței ajungem la Rosarium, un sector în care trandafirii uimesc prin diversitatea formelor și culorilor, ocupă o suprafață de aproximativ 0.7 ha și a fost reamenajat începând cu anul 1976. Însumează în momentul de fata aproximativ 130 de soiuri cu talie diferită (înalți, de talie joasă și pitici), cu flori solitare sau grupate în inflorescențe bogate (soiul ‘Floribunda’), cu o paletă coloristică amplă și cu arome suave. Aici putem admira soiuri cu forme rafinate, tonuri și nuanțe subtile: ‘Super Star’, ‘Rapsody in Blue’, ‘Abraham Darby’, ‘Brandenburg’, ‘Kronenburg’, ‘Maria Callas’, ‘Foc de tabara’, ‘Chrysler Imperial’, ‘Doamna in mov, ‘Queen Elisabeth’ etc.). Distribuite în ronduri sau grupate după armonia și contrastul de culori, aceste plante încântă privirea vizitatorului de la începutul verii și până toamna târziu.





Sectorul Colina Coniferelor cu micuța cascadă reprezintă o zonă de atracție semnificativă pentru publicul vizitator. Sectorul însumează atât conifere autohtone, cât și din alte zone ale globului. Condiția esențială a persistentei acestui sector este reprezentată de funcționarea cascadei. Apa pe care o aduce asigură coniferelor umiditatea atmosferică necesară, alimentând totodată lacul de joasă adâncime situat la baza cascadei, acoperit de nuferi și mărginit de pâlcuri de chiparos de baltă. Adaptați să trăiască în zonele mlăștinoase în care accesul aerului spre sistemul radicular este limitat, acești arbori sunt dotați cu rădăcini respiratorii de dimensiuni impresionante, care se ridică spre atmosferă și se oglindesc cu formele și dimensiunile lor ciudate în apa lacului.






Serele de expozitie sau serele mari pun la dispozitia vizitatorilor o diversitate de specii de plante din cele mai diferite zone ale Terrei. În această seară ele erau închise deoarece programul de vizitare este până la ora 13:00, însă am niște poze din primăvară când am văzut aici expoziția de orhidee.

Condițiile speciale de temperatura și umiditate de care beneficiază în aceste spatii interioare, facilitează dezvoltarea și perpetuarea lor plantelor. Cele opt compartimente existente, cu destinații precis stabilite încă de la proiectare, adăpostesc colecții de plante grupate în funcție de condițiile ecologice specifice mediului lor natural: colecția de palmieri, de ficuși, de filodendroni, orhidee, ferigi exotice, plante subtropicale, plante tropicale de apa si de zone umede, plante suculente, cactuși, bromelii.





Aceasta a fost scurta plimbare la Grădina Botanică care m-a ajutat să-mi reîncarc bateriile pentru următoarea zi de muncă. Oare mâine unde să merg ?!

Surse :
1. http://www.gradina-botanica.ro
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Br%C3%A2ndz%C4%83