2014 - jurnal de călătorie

Suntem la sfârșit de an. Fiecare dintre noi se gândește la ce realizări a avut anul acesta, ce a mers bine, ce nu a mers, ce poate îmbunătăți în anul ce urmează.

Eu încep prin a vă spune mulțumesc tuturor celor care mi-ați citit articolele deoarece anul acesta mi-am luat inima în dinți și am lansat acest blog. Vă mulțumesc că m-ați susținut și vreau să vă încurajez să îmi spuneți în continuare mai ales ceea ce nu vă place la acest blog ca să pot veni în întâmpinarea dorințelor voastre.

În continuare aș vrea să facem împreună o retrospectivă a locurilor pe care le-am vizitat în 2014, ce ne-a plăcut, ce nu ne-a plăcut și unde am vrea să revenim.

Prima oprire a fost la Sibiu, orașul nostru de suflet. Cred că este cel mai frumos oraș din România în care am fost până acum. Fie primăvară, vară, toamnă sau iarnă Sibiul are ceva ce ne atrage iar dacă ar trebui să aleg un oraș în care să mă mut acesta ar fi, fără să stau să mă gândesc de două ori. Cu Sibiul am început și acest blog, primul articol fiind Incursiune la Sibiu.

Prima oprire internațională de această dată a fost la Londra, orașul reginei, o metropolă cu o istorie veche de peste 2000 de ani, dar care se află mereu în avangarda modei, a muzicii și a artei, motiv pentru care atenția vizitatorului este permanent trează.
Ne-am plimbat prin parcurile ei, am vizitat ale ei castele și am încercat să luăm cu noi un pic din cultura londoneză. Pasionată fiind de palate și castele cel mai mult mi-a plăcut vizita de la castelul Leeds pe care vi-l recomand cu cea mai mare căldură. Vechea arhitectura se împletește perfect cu grădinile și lacul ce-l înconjoară învăluindu-te parcă într-un aer magic.
Ce ne-a plăcut mai puțin a fost grădina lor zoologică care ni s-a părut mică și pe alocuri neîngrijită. Londra este o capitală scumpă însă merită vizitată și descoperită pas cu pas și cu siguranță ne-am mai dori să ne întoarcem aici cu orice ocazie.

Găsiți câteva sfaturi și alte detalii referitoare la Londra în articolele: La pas prin parcurile Londrei, O zi pe Tamisa și nu numai, Împrejurimile Londrei: Leeds & Windsor Castels

După plimbarea din luna mai la Londra au urmat câteva mici hoinăreli prin București. Veți găsi pe blog cum să-ți petreci verile toride în capitală în articolele: Muzeul Satului: să ne întoarcem la origini, Grădina Botanică sau Train Delivery.

În luna august am fost la vulcanii noroioși din Buzău unde am petrecut o după-amiază plăcută și am mâncat renumiții cârnați de Pleșcoi la pensiunea de lângă aceștia. A fost o oprire frumoasă însă vă sfătuiesc să mai mergeți în aceeași zi și la alt obiectiv pentru că vizita la vulcani nu vă va lua decât câteva ore. Detalii despre cum ne-am simțit acolo găsiți în articolul Vulcanii noroioși - Pâclele Mari și Mici din Buzău.
Tot în luna august am fost și la mare, la Costinești însă nu v-am povestit deoarece am stat doar un weekend în care a plouat toată ziua și a fost foarte aglomerat. Panorama epavei de la Costinești plutind deasupra apei ce se unește la orizont cu cerul este magică însă aglomerația și turiștii dezamăgesc.

Răsfoind prin folderele cu poze îmi amintesc că o excursie care mi-a plăcut foarte mult a fost pe traseul: Curtea de Argeș - Poenari - Vidraru - Horezu. Spun că mi-a plăcut foarte mult pentru că am fost cu oameni dragi nouă dar și că peisajele de aici sunt de vis. A fost prima dată când am mers la Cetatea Poienari și la lacul de acumulare Vidraru și pot spune că am rămas profund impresionată de peisaje și localnici. Aș vrea să mai revenim aici și data viitoare să ajungem și la lacul Bâlea. Articolele referitoare la excursie presărate și cu câteva sfaturi practice sunt: Mănăstirea Curtea de Argeș, Cetatea Poienari: peisaje superbe la înălțime, De la Poienari la Vidraru și Mănăstirea Hurezi.

Anul îl încheiem cu o escapadă internațională la Viena, unde ne-a plăcut foarte mult contrar spuselor unora sau altora. Acest oraș are multe de oferit, nu numai trecutul său glorios: arhitectura modernă, scena culturală bogată și viața nocturnă agitată îi sporesc farmecul.

Am petrecut aici 4 zile minunate care nu ne-au fost suficiente să descoperim îndeajuns întreaga metropolă. Cel mai mult am savurat timpul petrecut la Schönbrunn unde vă recomand din plin să mergeți. Puteți să descoperiți mai multe despre capitala austriacă în articolele: Viena - 10 locuri de vizitat, Tradițional vienez sau Palatul Schönbrunn - grădini, flori și zâmbet.

Aici se încheie seria escapadelor noastre din 2014. Să ne auzim cu bine în 2015, cu mai multe călătorii și experiențe frumoase!

La pas prin parcurile Londrei

Soarele își întinde timid razele asupra orașului iar vremea de afară ne îmbie parcă la plimbare. Vă invit astfel să străbatem la pas, virtual, parcurile pe care le puteți admira în Londra și în împrejurimile acesteia.

St. James's Park

Cel mai elegant parc al Londrei a fost amenajat în secolul 18 de peisagistul Capability Brown. Pe malurile lacului trăiesc peste 40 de specii de păsări de apă. De aici se poate admira în depărtare London Eye.

Hyde Park și Kensington Gardens

Cea mai mare zonă verde a Londrei centrale poate obosi orice pieton. Un ocol durează aproximativ o oră și jumătate, dar puteți profita și de alte lucruri care vă ies în cale, de la Serpentine Gallery la cafenele, fântâni și grădini cu flori.


Regent's Park

Puteți ajunge aici cu metroul până la stația cu același nume. Cea mai frumoasă parte a parcului este Cercul Interior. Aici veți găsi grădinile reginei Maria, cu trandafiri parfumați, teatrul în aer liber, cu producțiile sale shakespeariene, și Garden Cafe, una dintre cele mai bune cafenele în aer liber. Se pot închiria bărci, terenul de tenis și șezlonguri, iar vara, pe estradă, au loc spectacole muzicale. Tot aici se află și grădina zoologică din Londra.

O alta frumoasă atracție este Regent's Canal, care poate fi văzut parcurgând pe jos cei 14 km ai săi de la Paddington până la Limehouse. Cea mai accesibilă parte se află între Camden Lock și Regent's Park, unde vile frumoase sunt situate chiar pe malul apei.


Richmond Park

Cu o suprafață de peste 1000 de hectare, acesta este cel mai mare parc regal. Turme de căprioare și cerbi lopătari se plimbă în voie și pot fi admirați de trecători. Primăvara, pe plantația Isabella înfloresc rododendronii și oferă un peisaj de neuitat.


Dintre toate parcurile de care v-am povestit astăzi, la Richmond am fost cel mai plăcut surprinsă. Deși vremea nu era una tocmai prietenoasă, nu ne-a împiedicat să ne plimbăm haihui și să admirăm căprioarele zburdalnice. Vă recomand cu multă căldură să mergeți aici. Puteți chiar să închiriați biciclete pentru a vă deplasa mai ușor.

Sper că v-a plăcut articolul de astăzi. Aștept cu multă curiozitate opiniile și ideile voastre despre destinațiile de vacanță în care ați fost sau urmează să mergeți. Totodată vă aștept și pe pagina noastră de facebook.

Vă doresc ”Sărbători fericite și un An Nou mai bun!”

CONCURS

Palatul Schönbrunn - grădini, flori și zâmbet

Palatul Schönbrunn a fost o încântare pentru mine și pot să spun că mi-a plăcut cel mai mult din tot ce am vizitat în Viena. Vă invit deci să-l vizităm împreună în acest scurt articol și vă recomand să vă rezervați o întreagă zi pentru a vă delecta cu fiecare colțișor de palat și grădină. Încet, pas cu pas m-am îndrăgostit de acest locșor minunat.

--- Palatul Schönbrunn ---

Am ajuns aici într-o dimineață întunecată de septembrie cu metroul până la stația Schönbrunn. Palatul se află la mijlocul distanței dintre această stație și stația Hietzing, așa că oriunde ați coborî veți ajunge cu ușurință la destinație.

Trecând de porțile grandioase ale palatului ajungem la casa de bilete unde era o coadă destul de mare deși erau puse la dispoziție mai multe automate pentru bilete pe lângă obișnuitele casierii. Avem de ales din mai multe tipuri de bilete (le gasiți detaliate pe site-ul oficial www.schoenbrunn.at) și anume:
bilet tur imperial = 11.5 euro - care îți dă posibilitatea vizitării a 22 dintre camerele și sălile palatului;
bilet marele tur = 14.5 euro - care îți dă posibilitatea vizitării a 40 dintre camerele și sălile palatului;
bilet Sissi = 25.5 euro - care include pe lângă acest palat și palatul Hofburg și colecția de mobilier a Curții imperiale.
Am rămas plăcut impresionați să găsim chiar și harta cu obiective în limba română.

Interiorul este grandios și aveți posibilitatea să vedeți:

• Marea Galerie - lungă de 40 de metri și lată de 10 metri concepută în stil rococo are ferestre înalte, oglinzi splendide de cristal  și candelabre impunătoare


• Sala Oglinzilor - frumoasa sală îmi aduce aminte de sala cu același nume din Palatul Versailles


• Sala Milioanelor - numele ei provine de la lambriurile din lemn de trandafir ale sălii ce au costat un milion de guldeni (fosta monedă a Austriei)


• Sala lui Napoleon - acesta a stat în această cameră între 1805 și 1809. Pereții acesteia sunt decorați cu tapiserii flamande.


• Salonul albastru chinezesc - decorată cu tapet albastru din hârtie de orez, vase și mobilier lăcuit din Japonia

Din păcate, nu am avut posibilitatea să fotografiez în interior însă vă recomand cu mare căldură să mergeți și să plimbați agale prin sălile grandioase. Dacă v-ați plimbat și admirat îndeajuns interiorul vă recomand să descoperiți grădinile și celelalte atracții care înconjoară palatul. Vă întrebați oare ce mai puteți vedea? Iată ce: Grădina prințului moștenitor; Gloriette - care vă va oferi o priveliște mirifică asupra palatului și a tot ceea ce îl înconjoară; Labirintul; Ștrudel show; Grădina zoologică - unde și cei mici și cei mari vor regăsi bucuria și veselia copilăriei; Casa deșertului; Muzeul trăsurilor imperiale.
Toate acestea se îmbină perfect cu arborii ce își întind coroanele deasupra aleilor pietruite.

--- Gloriette ---

--- Grădina Zoologică ---

Aș putea să vorbesc la infinit pentru că mi-a plăcut extrem de mult aici, însă cred că este suficient și că v-ați făcut o idee asupra acestui obiectiv :). Sper doar să vă încânte la fel de mult ca și pe mine.

O zi de vineri frumoasă vă doresc și să aveți parte de vacanțe relaxante dar și incitante pe care vă aștept să mi le relatați.

Tradițional vienez

Continuăm relatările nostre din Viena cu detalii despre specialitățile lor culinare. Nu pot să spun că mâncarea lor m-a impresionat însă prăjiturile lor mi-au plăcut la nebunie.Așa că, haideți să vedem câteva dintre preparatele lor :) :

1. Leberknodelsuppe
Austriecii sunt mari amatori de supe, iar un prânz tradițional cu trei feluri de mâncare va începe de obicei cu un castron de supă limpede de vită. Acest fel, cu  perișoare mici de ficat, este, fără îndoială, regina supelor austriece.

2. Tafelspitz
Carnea este esențială în bucătăria vieneză, iar cea de vită a jucat un rol important de-a lungul secolelor. Favorită, printre multele varietăți, este pulpa fiartă, de obicei servită cu Rosti(cartofi gratinați) și sos de mere și hrean. Se spune că împăratul Franz Josef mânca Tafelspitz în fiecare zi.

3. Wiener schnitzel
Originile șnițelului vienez se găsesc în vechiul Bizanț, unde carnea se spune că era mâncată după ce se presăra cu aur. Cu trecerea timpului, prețiosul metal a fost înlocuit cu o crustă aurie de pesmet. Contele Radetzky, care a luptat pentru Imperiul Austriac, în secolul XIX, a adus, se pare, acest fel de mâncare în Viena de la Milano. Rezultatul este o bucată gustoasă de porc sau de vițel acoperită cu pesmet și prăjită până devine aurie. Salata de cartofi reprezintă garnitura clasică.

4. Gulaș
Este produsul simbiozei de succes dintre cea austriacă și ungară. Felul de mâncare unguresc, semănând cu o supă, s-a încetățenit și în bucătăriile vieneze, transformându-se în gulaș - un stufat de vită, condimentat, asezonat cu ardei roșii și servit cu găluște sau cu pâine. Există multe varietăți cum ar fi gulașul cu cartofi sau gulaș servit cu ou prăjit și castraveciori.

5. Frankfurters
Cârnăciorii subțiri au fost aduși la Viena, în 1798, de măcelarul Johann Georg Lahner, care i-a numit așa după numele orașului Frankfurt, din care provin. 
 
Cum ziceam, prăjiturile au fost cele care mi-au plăcut cel mai mult așa că voi încerca să mă abțin să mă mai gândesc la ele în timp ce vă povestesc pentru că deja am apă în gură :). Vi le recomand pe toate :D.

1. Apfelstrudel
Ștrudelul cu mere reprezintă o parte esențială a bucătăriei austriece. Aluatul de ștrudel trebuie să fie foarte subțire fiind apoi umplut cu măr ras, scorțișoară, stafide și apoi glazurat.

2. Sachertorte
Faptul că doi renumiți cofetari vienezi au dus, timp de 7 ani, o bătălie juridică pentru recunoașterea paternității rețetei, arată seriozitatea cu care privesc austriecii prăjiturile. Prăjitura consistentă, acoperită cu gem de caise și apoi glazurată cu ciocolată, a fost inventată probabil de Franz Sacher, în 1832, și a făcut mare vâlvă cu gustul ei, cucerind lumea. Deși orice carte de bucate conține o rețetă, cea originală este strict secretă.

3.Dobostorte
Luând numele inventatorului ei, cofetarul maghiar Lajos Dobos, această delicatesă necesită răbdare și experiență pentru a fi preparată. Opt straturi separate de aluat ușor sunt îmbinate cu o cremă de ciocolată, stratul superior fiind glazurat cu caramel și tăiat în segmente, ca ornament.



Și acum, dacă v-am făcut poftă dați fuga la magazin și luați ceva bun :).

Vă doresc un weekend relaxant :).

Viena - 10 locuri de vizitat

Edificii impunătoare, catedrale și palate înconjurate de grădini superbe reprezintă punctele de atracție ale Vienei, oraș din care tocmai ne-am întors. Învăluiți de farmecul și atmosfera specifică voi încerca  să vă istorisesc câte ceva despre 10 locuri pe care le-am vizitat și în care ne-am simțit minunat.

1. Stephansdom

Această catedrală gotică este unul dintre obiectivele care domină centrul Vienei și totodată cel mai frumos edificiu gotic al Austriei. Încărcată cu multe elemente decorative, vitralii și alte detalii această clădire nu are cum să nu-ți atragă atenția. De sus, din unul dintre turnurile sale se poate admira întregul oraș contra sumei de 5 euro.


2. Palatul Hofburg


Fostul palat imperial, cu multe aripi și curți interioare a avut întotdeauna importanță istorică. Interiorul său reflectă trecutul glorios al Austriei și este locul de desfășurare al marilor baluri.Poarta Elvețiană, Poarta lui Michael, Biblioteca Națională sunt doar câteva minunății arhitecturale ce fac parte din ansamblu.


3. Belvedere


Palatul Belvedere este un splendid palat în stil baroc cu întinse grădini franceze. Reședința de vară a prințului Eugen găzduiește acum Galeria Națională a Austriei unde puteți admira numeroase picturi faimoase ale pictorilor austrieci printre care și ”Sărutul” de Gustav Klimt aparținând mișcării Art Nouveau. Puteți să vă plimbați nestingheriți prin grădinile franceze ce desparte Belvedere Superior de Belvedere Inferior. Un bilet de intrare pentru vizitarea ambelor edificii costă 19 euro. Spre deosebire de Belvedere Superior, Belvedere Inferior adăpostește expoziții temporare.


4. Karlsplatz și Karlskirche

Construită la începutul secolului al XVIII - lea Karlskirche, această biserică superbă în stil baroc are două coloane distincte și o cupolă impresionantă care domină Karlsplatz. Puteți petrece câteva ore admirând biserica stând pe o băncuță din parcul ce o înconjoară.


5. Staatsoper

Opera de stat din Viena atrage melomani din toate colțurile lumii. Exteriorul, statuile din bronz, fântânile, toate contribuie la petrecerea unei seri de neuitat învăluiți de muzica clasică.


6. Cartierul Muzeelor

Vechile grajduri imperiale au fost transformate în complex de muzee expunând printre altele și colecții de artă contemporană. În inima orașului, Cartierul Muzeelor este una dintre marile atracții ale Vienei, unde tinerii se adună în cafenelele moderne și în zonele verzi liniștite.


7. Secession

Clădirea Secession reprezintă un simbol îndrăgit al perioadei artistice de înflorire. Simplă, albă este un edificiu încântător în stil Art Nouveau ce reflectă idealurile mișcării de puritate și funcționalism.


8. Hundertwasserhaus

Această clădire cu turnuri ca de moschee, acoperiș verde și o fațadă multicoloră este unul dintre cele mai vizitate locuri ale orașului. Astăzi, aproape 200 de persoane locuiesc în 50 de apartamente decorate diferit. Plantele din balcoane precum și grădinile de pe acoperiș aduc natura mai aproape de locatari.

9. Palatul Schönbrunn


Palatul Schönbrunn este pe departe cel mai frumos loc pe care l-am vizitat în Viena. Vechea reședință de vară a familiei imperiale habsburgice este astăzi un palat impresionant, cu grădini baroce și cu o mare grădină zoologică - cea mai veche din lume. 


10. Prater

Fostele terenuri de vânătoare imperiale au devenit astăzi un parc întins. În interiorul său se află un pavilion pentru distracții, două piste de curse și Wurstelprater, un parc de distracții faimos pentru roata sa gigantică, Riesenrad. 

Mănăstirea Hurezi

Eram datoare să vă povestesc cum a fost la Horezu, ultima oprire din excursia noastră: Mănastirea Curtea de Argeș - Cetatea Poienari - Barajul Vidraru - Mănăstirea Horezu.





Am plecat duminică dimineață spre ultima noastră oprire pe un drum plin de serpentine care a durat mai mult de două ore. Credeam că nu mai ajungem însă pe la orele prânzului descoperim mănăstirea.Se spune că este cea mai de seamă ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu.
Puțin dezamagiți că mănăstirea se afla în renovare ne-am plimbat prin grădini și ne-am întors la mașină pentru a ne întoarce în București. La plecare nu am rezistat tentației să nu admirăm ceramica de Horezu de la câțiva comercianți autohtoni dar și să ne facem provizii de șerbet și dulceață.



Experiența noastră aici a fost una fugitivă însă, STIAȚI CĂ?

”Denumirea actuală provine de la numele de "ciuhurez", pasăre asemănătoare bufniței care populează pădurile din jur. Numele de Hurezi a aparținut inițial actualei localități, pe valea râului cu același nume, despre care se fac mentiuni documentare în secolul XV-lea.

Târgul ceramicii românești la Horezu este organizat începând cu anul 1971. Cocoșul de Hurez, ca motiv popular, este simbolul depresiunii Horezu și reprezintă trezirea la viață a țăranului român.”

Un articol fain, recomandat de prietena noastră Daniela, care oferă o imagine frumoasă zonei poate fi vizualizat aici.



Legături utile:

[1] http://www.orasul-horezu.ro/home
[2] http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Hurezi

De la Poienari la Vidraru

În ultimele articole v-am povestit cum a fost la Mănastirea Curtea de Argeș și la Cetatea Poienari. Acum a venit rândul să vă povestesc cum am petrecut la Vidraru. Doar 9 kilometri desparte Cetatea Poienari de Barajul Vidraru, care a fost cea de-a treia oprire dar și ultima pe ziua de sâmbătă.


Am ajuns repede deși nu prea poți să mergi cu viteză din cauza curbelor multiple dar și a pietrișului de pe carosabil care sare și lovește portierele mașinii. Am parcat până în intrarea în tunel deoarece era multă agitație dincolo și am luat-o apoi la pas. Lume multă și agitație pe măsură. Peisajele la fel de frumoase ca la Cetatea Poienari, poate chiar mai frumoase deoarece lacul, cerul și munții se contopeau frumos la orizont.



Ca să nu ne pierdem antrenamentul la urcat scări am mers sus la Monumentul Electricității sau Statuia lui Prometeu care a fost realizată de sculptorul Constantin Popovici(1938 – 1995) în anul 1965 și îl înfățisează pe Prometeu cu fulgerul în mână, ca simbol al electricității. În drumul nostru ne-am făcut și un mic prieten maroniu și tare fâșneț - o șopârlă iar când am ajuns sus respirația ni s-a luat; nu știu dacă de la urcuș sau de la priveliștea minunată din fața ochilor. De aici, de sus peisajele sunt cele mai faine.


Ca să ne mai relaxăm puțin am optat să ne plimbăm cu barca pe lac. Contra sumei de 10 ron/persoană poți beneficia de o plimbare de o jumătate de oră pe lacul de acumulare Vidraru și poți să te desprinzi de agitația de la mal. Acolo, în larg, se aude doar clipocitul apei și șuieratul vântului.


Pentru cei care sunteți interesați de mai mult găsiți mai jos câteva detalii tehnice legate de baraj pe care le-am preluat de pe wikipedia.

”Lacul Vidraru este un lac de acumulare, creat în anul 1965 în județul Argeș, pe râul Argeș, pentru producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor. De asemenea, lacul și instalațiile adiacente sunt folosite pentru recreere, turism și sporturi.
Situat între Munții Frunții și Masivul Ghițu, lacul adună apele râurilor Capra, Buda și ale câtorva afluenți direcți (Râul Doamnei, Cernatul și Vâlsanul, Topologul, râul Valea lui Stan și Limpedea), cu un debit total de cca 5,5 m3/s.
Suprafața totală a lacului este de 893 ha, lungimea de 10,3 km, lațimea maximă de 2,2 km în zona Valea Lupului – Călugărița și o circumferință de 28 km.
Adâncimea maximă a apei este de 155 m lânga barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime la coronament de 307 metri. Volumul apei este de 465 milioane mł. Nivelul normal de retenție este de 830,00 metri deasupra nivelului mării (mdM).
Construirea barajului Vidraru a durat cinci ani și jumătate începând în anul 1960. Pentru această realizare au fost necesare 42 km de tunel subteran, au fost excavate 1.768.000 de m3 de rocă, din care aproximativ 1 milion în subteran, s-au turnat 930.000 m3 de beton din care 400.000 de m3 în subteran și, de asemenea, au fost instalate 6300 de tone de echipament electromecanic.
La data de finalizare acesta s-a situat, măsurat la înălțime, aproximativ pe locul 8 în Europa și pe locul al 20-lea în lume.”

Am petrecut câteva ore la Vidraru, apoi după o zi plină ne-am întors și ne-am cazat la Vila Deea unde am întâlnit niște proprietari foarte amabili. Camerele au fost curate și dotate corespunzător, deci vă recomand cu încredere să înnoptați aici. Vila este situată cam la 2 km de Cetatea Poienari, la stradă iar din curte se vede în depărtare cetatea cu al ei steag fluturând în vânt. Tariful a fost de 80 de ron/noapte. În încheiere vă recomand să priviți seara cerul care vă va oferi un spectacol înstelat :).

Cam atât din această locație, următoarea zi am fost la Mănăstirea Horezu despre care vom povesti în curând :).

Dacă v-a plăcut articolul nu uitați să-l împărtășiți cu cei dragi pe Facebook sau alte canale de socializare.

Cetatea Poienari - peisaje superbe la înălțime

Așa cum vă spuneam și în articolul trecut în excursia noastră de weekend cea de-a doua oprire a fost pe Transfăgărășan la Cetatea Poienari.

Este prima dată când ajung aici; mă documentasem în prealabil despre cetate și despre ce mai putem vizita în zonă, auzisem și de multitudinea de trepte pe care ar trebui să le urcăm dar nimic părea că nu ne poate împiedica în expediția noastră. Așa că am pornit de la Curtea de Argeș încrezători spre Cetatea lui Vlad Țepeș. Nu am făcut mult, cam jumătate de oră și am ajuns.

--- Cetatea Poienari ---

Pentru că cetatea se înălța falnică și veghea întreaga vale iar drumul până la ea nu părea prea prietenos am decis să începem cu pauza de prânz. Am servit masa la  restaurantul ”La Cetate” care este la poalele urcușului. Mâncarea a fost bună, însă se putea și mai bine. Opțiuni prea multe pentru masă nu sunt în zonă așa că a trebuit să ne mulțumim cu ce am găsit aici.

După ce am prins puteri am început să urcăm cele 1480 de trepte prin pădure. Nu vă spun că după primele 100 eram terminați așa că vă sfătuiesc să aveți apă cu voi și mai multe straturi de haine pentru că pe drum vă vor fi de folos. Urcăm, urcăm și iar urcăm însă nici urmă de cetate. Oamenii care coborau erau sprinteni, ne consola astfel și pe noi gândul că la coborâre va fi mult mai ușor. Toată drumeția a durat aproximativ 45 de minute - o oră. Drumul a fost presărat cu indicii despre numărul scărilor parcurse și cu legende despre cetate și Vlad Țepeș.
 

--- Legendele Cetății Poienari ---

Uff, în sfârșit am ajuns. Trecem de poarta principală unde ne așteaptă un străjer să ne taxeze. Prețul biletului este doar 5 lei iar programul este între 9.00 și 18.00.  Fotografii profesioniști sunt nevoiți să achite o taxă de 100 ron/oră însă noi, cei amatori suntem iertați :).

Mai urcăm niște trepte și suntem întâmpinați de doi oameni trași în țeapă dar și de o ghilotină uriașă. Se pare că așa își întâmpina Vlad Țepeș dușmanii însă pe noi ne-a considerat prieteni și am scăpat :).
Peisajele de aici, de sus, sunt superbe, se vede toată valea și drumul șerpuind printre codri. Senzația pe care am avut-o (asta după ce mi-am tras sufletul după urcușul celor 1480 de trepte) a fost una de eliberare, de libertate, parcă eram singură acolo, deasupra tuturor.



Am petrecut ceva timp explorând fiecare colțișor al cetății și după ce am fost pe deplini satisfăcuți și siguri că nu a mai rămas nimic de văzut am coborât rapid.

De aici am plecat mai departe spre Barajul Vidraru, oprire despre care vom povesti în articolul următor.

Dacă v-a plăcut articolul împărtășiți-l cu cei dragi pe Facebook sau alte canale de socializare.

Pe curând!

Mănăstirea Curtea de Argeș

Weekend-ul trecut am fost într-o mică escapadă prin țară și aș vrea să vă povestesc ce am vizitat și ce ne-a plăcut cel mai mult. Pentru că am avut la dispoziție doar două zile traseul a fost următorul: București - Manăstirea Curtea de Argeș - Cetatea Poienari - Barajul Vidraru - Mănastirea Horezu - București.