În drum spre Mahmudia

Un comentariu

Era luni dimineața, imediat după nunta noastră când am plecat spre Mahmudia. Picioarele încă mă dureau de la atâta țopăit dar gândul că voi ajunge în deltă mă consola.

Cu cât ne depărtam mai mult de București drumul șerpuia din ce în ce mai frumos printre lanuri de floarea soarelui și pomi ce se legănau în bătaia vântului.

Dinspre Hârșova spre Tulcea ni se afișează o priveliște minunată generată de o mulțime de eoliene. Învârtindu-se agale, mai apropiate sau mai depărtate, printre lanuri de floarea soarelui, mărginite de maci roșii sau ciulini mov străjuiesc împrejurimile.


Dacă treci pe aici nu poți sa nu remarci pitorescul locurilor. Oamenii se întorc agale de la muncile câmpului în căruțe trase de măgăruși. Sus, pe stâlpii de telegraf berzele și-au făcut cuiburi și privesc într-un picior depărtările.

Ne apropiem din ce în ce mai mult de destinație. GPS-ul ne spune că mai avem în jur de o oră până la final după cele trei jumătate parcurse deja. Foamea și oboseala își făceau simțite prezența așa că am oprit în satul Cataloi la Popasul Tei unde am încercat un platou generos cu somn, crap și stiucă acompaniate bineînțeles de mămaliguță, mujdei și lămâie. Mujdeiul din Deltă, este spumos-cremos şi mai ofensiv decât versiunea muntenească. Secretul mujdeiului este oţetul a cărui aciditate îl echilibrează şi îi taie din iuţeală așa că vă recomand să-l încercați măcar o dată.

După un astfel de ospăț, ne-am recăpătat puterile și am parcurs și ultimii kilometri pentru a ajunge la destinația noastră: Hotel Mon Jardin, Mahmudia, unde am petrecut câteva zile foarte frumoase.


Despre ce minunății am descoperit pe canalele Rezervației Naturale Delta Dunării vă povestesc în articolul următor, așa că fiți pe fază :).

Un comentariu :

Dragi cititori,

Aștept de la voi un comentariu referitor la articol, o idee de vacanță sau diverse sugestii, așa nu vă sfiiți să-mi transmiteți gândurile voastre :).