Cu barca pe valurile Dunării

Niciun comentariu

După frumosul drum spre Mahmudia, imediat, a doua zi, ne-am hotărât să ne afundăm în deltă.

Ne-am interesat la hotel cât ar costa o astfel de incursiune; aveau disponibile foarte multe variante, cu bărci mai mici sau mai mari, de viteză, însă pe lângă excursie trebuia să mai plătești și combustibilul, cel puțin 11 litri/oră iar costul ni s-a părut destul de piperat. Era avantajos dacă eram un grup de minim 12 persoane, atunci costul era fix, 170 RON/persoană și te plimba toată ziua pe canale și lacuri cu o barcă de 200 CP.

Nu-i bai, că am găsit o altă alternativă: l-am găsit pe Nea Mitică, un localnic neaoș care se ocupa tocmai cu agrementul în Delta Dunării. Născut în deltă, s-a mutat în Mahmudia după ce inundațiile i-au luat casa atunci când era mic și de atunci bate canalele Dunării în lung și-n lat. Glumeț din fire (”I like to speak and joke” ne zice că este expresia lui preferată; pesemne a învățat-o de la turiști străini), ne-am înțeles cu el la aproape jumătate din prețul ce ni se cerea la hotel pentru o excursie de 3-4 ore și am pornit la plimbare într-o după-amiază însorită.


Trebuie să știți că înainte de a intra în Rezervația Naturală a Deltei Dunării trebuie să achiziționați permise de intrare. Din păcate, dacă nu ne spunea Nea Mitică nu prea aveam de unde să știm deoarece în Mahmudia nu există niciun punct de informare turistică. Permisele se pot achiziționa fizic din Tulcea sau Murighiol sau de curând online pe www.ddbra.ro/activitati/permise-online. Fiind adepții tehnologiei le-am achiziționat simplu și rapid online. Dacă nu ai permise riști să plătești sancțiuni destul de mari.

Pregătiți de plimbare (înarmați cu multă apă, pălării și aparatul de fotografiat pentru a surprinde tot ce mișcă) am plecat din Portul Mahmudia, un port la prima vedere lăsat în paragină, unde erau acostate tot felul de ambarcațiuni. Lângă port o fabrică, Navrom, care oferă transport de marfă și persoane, unde Nea Mitică ne spune că și-a petrecut 30 de ani din viață. A fost disponibilizat de aici, așa cum s-a întâmplat în majoritatea fabricilor din România și acum când e aproape de pensie își câștigă traiul din agrementul pe Dunăre.


Pornim! Barca ne leagănă ușor iar briza Dunării ne mângâie fețele. Zărim primele păsări, mulți pescăruși așezați pe o fâșie de pământ reavăn. Mergem mai departe și întâlnim câțiva cormorani ce se odihnesc pe trunchiuri de copac pe care Dunărea le-a luat tribut.


Pe maluri vezi ori vreo ambarcațiune părăsită și mâncată de rugină ori oameni ce și-au întins cortul și pescuiesc așteptând marea captură.


Ne afundăm pe canale înguste unde doar barca poate pătrunde, ne ferim capetele de sălcii pletoase sau trunchiuri căzute și ajungem într-un lac cu mulți nuferi. Galbeni sau albi își întind grațios căpșorul deasupra apei. Un adevărat spectacol.



Dar stai! Ce se vede în depărtare? Este un pelican, primul pelican pe care îl vedem. Ne apropiem încet cu barca pentru a-l observa mai de aproape, însă se sperie și zboară. Nu-i nimic, mergem mai departe și vedem alții, doi sau maxim trei la un loc plutesc lin pe valurile Dunării.


O găinușă de baltă iese din stuf și se uită speriată spre noi iar o egretă își face minuțios toaleta ignorându-ne total. Nea Mitică ne propune să mergem pe o fâșie de nisip unde putem să facem baie în Dunăre. Oprim aici și ne scăldăm picioarele într-o apă foarte curată. Dunele de nisip se văd clar pe fundul apei.


Ne întoarcem mulțumiți, dar cu gândul că mai vrem o plimbare :). La hotel savurăm un borș de pește și o saramură admirând cum soarele și Dunărea se sărută într-un apus roșiatic. Următoarea dată am mers până la Sf. Gheorghe, dar vă voi povesti mai multe în articolul următor ;).




Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Dragi cititori,

Aștept de la voi un comentariu referitor la articol, o idee de vacanță sau diverse sugestii, așa nu vă sfiiți să-mi transmiteți gândurile voastre :).