Muzeul Satului: Să ne întoarcem la origini

Niciun comentariu

O dimineață frumoasă de duminică în care soarele ardea cu putere mi-a îndrumat pașii spre Muzeul Satului, convinsă fiind de faptul că nu voi găsi prea multă agitație aici. La intrarea în muzeu găsim totuși două autocare mari iar două grupuri de turiști greci și spanioli admirau deja casele vechi și erau dornici să ne cunoască tradițiile și obiceiurile.

Depărtându-ne de grupurile gălăgioase ne-a atras atenția o alee pitorească cu flori de sezon ce ducea la Biserica Timișeni din județul Gorj. Aparținând cultului ortodox din cătunul Boncea, sat Timişeni, comuna Fărcăşeşti, judeţul Gorj, transferată în muzeu în anul 2002, biserica întregește tipologia monumentelor religioase din lemn, existente în Muzeul Satului. Biserica cu hramul Sfântul Nicolae este datată 1773, conform anului aflat pe icoanele împărătești, semnate de Mihai şi Gheorghe Zugravu, icoane care au fost lucrate după ridicarea construcţiei.

--- Biserica Timișeni, Gorj, 1773 ---
Vrând să ne ascundem de soarele puternic coborâm spre lac și intrăm în zona instalațiilor tradiționale  descoperind o piuă de haine.

Construite în primul sfert al secolului XX, piua de pănură („văiagă”) împreună cu vâltoarea („șteaza”), provin din satul Borlova, județul Caraș Severin.

Piua este o instalație caracteristică pentru zona subcarpatică a Banatului, aria de răspândire fiind pe Valea Cernei și Timișului, precum şi în Ținutul Pădurenilor din județul Hunedoara, parțial în Hațeg. Aparține unui tip aparte, cu maiele suspendate vertical, cu acționare verticală. Elementele componente ale mecanismului sunt: roata de lemn cu 12 cupe, fusul orizontal (axul) și două ciocane (maie). Construcția este din bârne cu acoperiș în patru ape cu învelitoare din șindrilă.

Vâltoarea face parte integrantă din ansamblul pivei şi are formă tronconică, cu baza mică scufundată în pământ. Este realizată din scânduri fixate una lângă alta pe fața interioară a doi „colaci” circulari, obținuți din obede: unul aflat jos, spre baza mică, iar celălalt, sus, spre baza mare. Apa intră cu viteză pe un jgheab așezat deasupra, imprimând țesăturilor introduse acolo o mișcare de rotire, ca la mașinile de spălat din zilele noastre.

--- Piuă de haine și vâltoare - Borlova, județul Caraș Severin ---
Ajungem la cherhanaua din Jurilovca, județul Tulcea ce ne oferă o priveliște splendidă asupra Parcului Herăstrău.

--- Parcul Herastrău ---

Urcăm puțin și dăm de o moară de vânt din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Mecanismul este similar morilor ce sunt acționate cu energie eoliană, formată din ax, patru aripi, o pereche de pietre de măcinat și o roată cu măsele. Întregul angrenaj se află într-o construcție de scânduri.

--- Moară de vânt Istria, Constanța ---
Rămânând tot în zona Dobrogei ajungem la o casă cu toate anexele gospodărești -  ansamblu construit în anul 1898- a fost adusă în muzeu în anul 1963 din comuna Jurilovca, localitate situată pe malul lacului Razim (Razelm). Cele 10 încăperi ale sale, cu funcții diferențiate, sunt dispuse în unghi drept, celelalte două laturi ale incintei fiind închise de un gard zidit din piatră. În spațiul interior astfel creat este amplasat cuptorul pentru gătit în timpul verii și cotețul de păsări.

--- Gospodărie 1898 Jurilovca, Tulcea ---
Descoperim apoi câteva bordeie ce îmi aduce aminte de fragmente din Moromeții de Marin Preda.

--- Interior bordei sec XIX Dolj ---

--- Bordei---
Ajungem la o altă bisericuță adusă de echipele profesorului Dimitrie Gusti în 1936, biserica din Dragomirești, județul Maramureș, care a fost construită în 1722, pe locul alteia arsă de tătari la 1717.

Încadrată tipologic bisericilor sală, cu un plan dreptunghiular, alungit spre est, terminat printr-o absidă cu cinci laturi, biserica din Dragomireşti este edificată din cununi de bârne, din lemn de molid, în conformitate cu specificul arhitecturii maramureşene. Meşterii dulgheri au utilizat în construcţia monumentului de cult aceleaşi tehnici constructive, prezente la casele şi anexele din gospodăria ţărănească, conferind astfel o excepţională unitate stilistică arhitecturii din zonă.

--- Biserica Dragomirești, Maramureș ---
Rămânem tot în zona Maramureșului unde admirăm porțile lor impunătoare și frumos sculptate cu motive tradiționale.

--- Poartă maramureșeană ---
 Suntem întâmpinați apoi de câteva expoziții de produse tradiționale și de câțiva meșteri locali.

--- Expoziție covoare tradiționale ---
Un meșter opincar tocmai își expune marfa lângă una dintre casele tradiționale pentru a ne aduce aminte cât de frumos este portul românesc.

--- Meșteri tradiționali ---
Mai multe detalii găsiți pe www.muzeul-satului.ro .

Vă doresc o după-amiază plăcută!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Dragi cititori,

Aștept de la voi un comentariu referitor la articol, o idee de vacanță sau diverse sugestii, așa nu vă sfiiți să-mi transmiteți gândurile voastre :).